| Finantator proiectare: Ministerul Culturii si Cultelor - O.N.M.I. Beneficiar: Primaria Municipiului Tg. Jiu Text revizuit si adaptat la situatia nou aparuta prin abandonarea lucrarilor de catre Executant si rezilierea contractului de executie de catre MCC Exista azi o literatura hermeneutica extrem de bogata referitoare la ansamblul de la Tirgu Jiu conceput de Brancusi (vezi bibliografia in Brezianu 1998). Cu toate acestea, informatiile sigure referitoare la geneza si la tehnologia de constructie a Portii Sarutului si a Mesei Tacerii sunt aproape inexistente. In afara celor cateva documente din arhiva de la Tirgu Jiu referitoare la unele decizii administrative in legatura cu ansamblul, publicate de Mocioi (1971) si de Brezianu (1998) si de referirea indirecta la utilizarea unei anume tehnologii la contructia Portii Sarutului (in Mocioi 1971), nu au fost publicate la noi alte date care ar putea ajuta la o intelegere a structurii interne necesara procesului de restaurare a ansamblului. Studiul de fata incearca sa acopere acest gol de informatie printr-o analiza istorica si tehnologica in contextul operei brancusiene care poate oferi date noi asupra genezei formei si constructiei partii litice a ansambului de la Tirgu Jiu. Contextul cultural al genezei monumentului In Romania anilor '30 ideea construirii monumentelor eroilor Primului Razboi Mondial a mobilizat energiile diferitelor organizatii locale, acest proiect devenind o competitie intre judete si intre formatiuni politice. In septembrie 1938 are loc "tarnosirea mausoleului de la Marasesti, lucrat in trahit de la Deva" (Telegraful Roman, 25 septembrie 1938, nr. 39, p.1), ridicat "cu grija Societatii Ortodoxe a Femeilor din Romania" (Gorjanul, Tirgu Jiu, 22-30 septembrie 1938). Pe 27 octombrie in acelasi an, se sfintea si la Tirgu Jiu un monument din piatra si metal inchinat de asemenea eroilor cazuti in razboi, si realizat in cadrul aceluiasi program initiat de "Asociatia Cultul Patriei". Istoricul genezei temei Istoricul genezei monumentului de la Tirgu Jiu este suficient de cunoscut pentru a nu fi detaliat aici. Mentionez numai ca oferta initiala a lui Brancusi, invitat in 1935 de catre sotia primului ministru, din partea Ligii Nationale a Femeilor din Gorj, sa construiasca un monument funerar, a fost de a ridica numai o coloana de 16 module. Mai tarziu, Brancusi a adaugat o poarta monumentala si apoi o masa si un grup de scaune realizate din travertin de Bampotoc. Desi realizate ulterior si fara sa prezinte analogii stilistice cu Coloana, piesele litice sunt intr-o relatie simbolica cu aceasta din urma (Gheorghiu 1996), ele constituind un ansamblu coerent simbolic. Cronologie Intre momentul primirii temei si inaugurarea monumentului este un interval de trei ani, in care Brancusi a proiectat si chiar a executat personal parti ale ansamblului, in paralel cu proiectul unui templu eroto-thanatic in India pentru Maharajahul din Indore. Poarta Sarutului a fost inaugurata pe data de 7 noiembrie 1937, impreuna cu biserica Sfintii Petru si Pavel (Brezianu 1998: 47) iar Coloana pe data de 27 octombrie 1938, cand s-a inaugurat si sfintit intregul ansamblu, imediat dupa sfintirea monumentului de la Marasesti. Pozitionarea pieselor litice in ansamblul operei Ansamblul de la Tirgu Jiu se compune din 47 de piese concepute de Brancusi, din Calea Eroilor si din biserica Sfintii Petru si Pavel. Incorporarea bisericii in structura monumentului este nu numai simbolica ci si compozitionala, Poarta Sarutului fiind amplasata de asa maniera incat o persoana asezata la Masa Tacerii si privind peste lintou, sa poata vedea crucea bisericii suprapusa peste axul Coloanei (Marcu 1972).
Comarnescu remara inca demult (1967/1997:40) asemanarea intre lintoul Portii Sarutului si "un sarcofag roman", insistand asupra aspectului eroto-thanatic al ansamblului, in contextul eroto-thanatic al unei parti a operei brancusiene si in contextul local al riturilor funerare de trecere precum "nunta mortului". Pogorilovschi (1976) a continuat aceasta analiza eroto-thanatica, contextualizata in diferite subculturi ale societatii romanesti de catre Gheorghiu (1995, 1999). Faptul ca ansamblul este dedicat eroilor cazuti in razboi este argumentul cel mai puternic in a acorda lucrarilor brancusiene o semnificatie thanatica majora, si a reconsidera ipoteza "sarcofagului" in conceptia Portii Sarutului. La Tirgu Jiu mai exista o lucrare cu simbolism thanatic asemanator, monumentul Ecaterinei Theodoroiu sculptat de eleva lui Brancusi, Milita Patrascu, sub forma unui sarcofag avand la colturi figuri antropomorfe. Conceptia pieselor Analizand toate piesele ce formeaza ansamblul, se poate constata o constructie modulara a lor, modularitatea fiind specifica operei sculpturale anterioare a artistului. Astfel, o parte a sculpturii lui Brancusi realizata inainte de monumentul funerar, se compune din obiecte arhitecturale modulare, pentru a nu cita decat piesele analoge cu cele de la Tirgu Jiu, precum Coloanele Sarutului din ipsos (1916-1918; 1930; 19333-1937), Coloana Sarutului din piatra (1935), Coloanele fara sfarsit din lemn (1920; 1925; 1928; 1930) si obiectele compuse prin suprapuneri. Arta lui Brancusi este o ars combinatoria, artistul combinand diferite sculpturi in asamblaje sau colaje sculptural-arhitecturale. De exemplu, Poarta Sarutului este rezultatul unui colaj intre Coloana
Sarutului si sculptura Sarutul, repetata de 40 de ori pe lintou. Mentionez
cu aceasta ocazie ca numarul 40, care se regaseste si in modulii pavimentului
si ai lintoului are conotatii funerar-religioase in cultura folclorica
la fel ca si in cea culta (Gheorghiu 1999). Structura modulara a Portii
Sarutului a fost remarcata de Gorjan (1988), dar analiza sa este incompleta,
el neobservand modularitatea stalpilor si a lintoului. O alta legatura intre cele doua lucrari este cea a tratarii texturii materialelor. Atat Poarta cat si Coloana prezinta suprafete de material cu porozitati voite. Modulele Coloanei, la o analiza de aproape au suprafetele cu “defecte” de turnare necorectate, lasate voit ca sa confere obiectului o materialitate aparte, care sugereaza vechimea. In cazul Portii si a celorlalte obiecte de piatra, utilizarea travertinului a produs acelasi efect de materialitate. Aceasta idee va fi dezvoltata la sfarsitul textului prezent. Poarta Sarutului Se pare ca nu a existat inainte de iunie 1937 un proiect complet al
Portii Sarutului [ceea ce Brancusi ar fi prezentat in iunie 1936, la
prima discutie despre ansamblu (Brezianu 1998:45) fiind numai o simpla
schita]. Primele variante ale Portii Sarutului au fost executate direct,
sub forma de machete de ipsos, fara sa implice probleme structurale,
asa cum se poate deduce din scrisoarea lui Brancusi catre Arethie Tatarescu: Probabil ca numai dupa vizita la carierele Pietroasa, Bampotoc, Baciu si Ruschita (vezi Brezianu 1998:46), si dupa analiza calitatii travertinului, Brancusi a putut sa-si definitiveze toata structura interna a monumentului. De aceea cred ca desenul tehnic anexat (Fig. 1), care reprezinta structura modulara a lintoului Portii Sarutului, poate fi datat intre iulie si septembrie 1937, adica dupa vizita la carierele amintite. Schita unei alte scrisori din arhiva Istrati-Dumitrescu, adresata de Brancusi Arethiei Tatarescu, este interesanta pentru a demonstra dificultatile crearii si pozitionarii unui obiect complex precum Poarta Sarutului (randurile sublinitate au fost sterse in scrisoarea originala):
Scrisoarea demonstreaza ca Brancusi, nu s-a decis decat cu greu asupra dimensiunilor finale ale Portii Sarutului, ca pozitionarea finala a obiectului s-a facut numai in contextul ansamblului (vezi si Marcu 1972; Mocioi 1971) si ca probabil a lucrat dupa macheta de ipsos adusa de la Paris (Brezianu 1998: 166). Macheta se pare ca a fost conceputa din trei bucati detasabile, una dintre coloane gasindu-se acum la MNA (inv. 521/1956) iar lintoul intr-o colectie particulara. Macheta de ipsos a portii Aceasta macheta, din care face parte Coloana sarutului (gips), 33 x
17 x 17 (MNA Bucuresti) este importanta prin tratarea suprafetei materialului,
fiind evidente urmele uneltelor, desi lucrarea este la scara 1/5. Scaunele Din cauza plecarii precipitate a lui Brancusi de la Tirgu Jiu la Paris, apoi la Geneva si de acolo in India pentru a discuta constructia templului din Indore, prelucrarea mecanica si artizanala a scaunelor si a Mesei Tacerii s-a desfasurat fara supravegherea maestrului la Societatea Pietroasa – Deva (Brezianu 1998: 171), de unde si intreventia ce a avut loc in designul lor (vezi Giedion Welker 1959: 37; Brezianu 1996: 171, n.5; Mocioi 1971). O schita din arhiva Istrati-Dumitrecu a scaunelor Mesei Tacerii arata ca ele au fost gandite sa fie numai decorative si nu utilitare, fiind la inceput dimensionate sa fie inalte de aproape 70 cm. In acesta schita se pot identifica doua tipuri de scaune: cu trei module si cu doua (sub forma de clepsidra). Aceasta ultima varianta este cea pastrata astazi. De asemenea Brancusi a ezitat in pozitionarea scaunelor Mesei Tacerii,
ele fiind intai asezate perechi (Brezianu 1998: 171).
Piatra utilizata pentru Poarta Sarutului si a Mesei Tacerii, scaune si a fost extrasa din cariera Bampotoc si prelucrata sub forma de blocuri modulare (dintre care doua mai exista si acum in stare bruta, aruncate in parcul din Tirgu Jiu) de catre atelierul Deva al Societatii Anonime Pietroasa din Bucuresti (vezi scrisoare no. 4824 din 9 iulie 1938, in Mocioi 1971). Au existat doua dimensiuni pentru modulii Portii Sarutului: de 85 x
85 x 168, (utilizati la structura celor doi stalpi), si de 169 X 44/43. Se poate deduce ca tot calitatea materialului a condus la solutia (deficitar structurala) alcatuirii lintoului din blocuri paralelipipedice (taiate din travertin cu o structura mult mai compacta decat cel al coloanelor Portii Sarutului), si fixate intre ele. Modul de constructie al coloanelor Portii Sarutului Coloanele sunt rezultatul suprapunerii a patru module de 167 X 84 cm
care au fost sculptate in situ si apoi chituite. Pe un desen tehnic
al Portii Sarutului, facut de Brancusi (Hulten et al. 1986), se pot
observa cei patru moduli care formeaza sectiunea unei coloane ce suporta
lintoul. Lintoul se compune din imbinarea in plan orizontal a 36 de moduli de travertin (asa cum se poate observa din desenul lui Brancusi din fosta arhiva Istrati-Dumitrescu, identificat de mine ca reprezentand structura interioara a lintolului), suprapusi si fixati de catre 11 piese asezate transversal deasupra lor, cu rol de capac. Din analiza structurii modulare se pot deduce urmatoarele etape tehnologice: dupa montarea unui cofraj de lemn, care sustinea placile subtiri de travertin ce formeaza intradosul lintoului, se pozitionau deasupra lor 36 de module paralelipipedice. Acestea erau fixate, se pare, cu piese metalice, si cu mortar intre ele si de placile intradosului lintoului fie prin intermediul unei dale de beton armat care rezema pe stalpii Portii Sarutului , fie, tot prin legaturi metalice (informatie de la arh.A.I. Botez). Cea mai clara descriere a unei structuri constructive a Portii Sarutului identificata pana acum apartine cuplului Istrati-Dumitrescu : "celle-ci est faite de plaques de pierre fixees sur du ciment avec une armature en fer" (in Hulten et al. 1986: 314). Dupa rigidizarea finala a lintoului prin fixarea capacului a rezultat un bloc monolitizat care a fost slefuit la fata, pentru a se putea desena cu carbune pe suprafata sa, dupa cum arata o fotografie de epoca (vezi Brezianu 1998: 159, foto 210). Dupa ce motivele decorative au fost sapate sau incizate pe stalpi si pe lintou, s-a procedat la o chituire a modulelor, mai mult sau mai putin reusita. Este posibil ca tot acum sa se fi chituit si unele cavitati naturale ale travertinului, care deranjau estetic prin dimensiunile lor foarte mari. Filozofia formei Portii Sarutului Si din analiza formei si proportiilor Portii Sarutului se poate deduce ca exista o analogie simbolica intre ea si Coloana. In primul rand Poarta Sarutului este un sarcofag sustinut de doua coloane,
simbol ce putea proveni din proiectul Templului din Indore, al carui
proiect se presupune ca ar fi fost materializat sub forma Coloanei Sarutului
(o coloana similara cu cele ale Portii Sarutului) care sustinea un capitel
gol la mijloc. Modulele Portii Sarutului au fost probabil asamblate cu scoabe sau ancoraje metalice cimentate, data fiind forma speciala a modulelor de colt, proiectate cu un cot tehnologic a carui forma ar fi putut servi la fixarea lor de celelalte module (informatie de la arh. Aurel Botez). Se poate banui existenta unei structuri interne de rezistenta, formata dintr-o placa de beton armat care reazama pe stalpii Portii Sarutului si de care sunt ancorate placile intradosului lintoului (idem). De asemenea simbolismul "numarului de aur" pare a fi imprumutat
de la Coloana, care era realizata din 16 (adica 15 + 1/2 + ½
sau 1,6 x 10) module, insirate vertical pe o axa metalica. Sugerarea vechimii prin textura Cumintenia si Rugaciunea, Figura antica 1908 (?), Cariatida dubla, 1908 (MOMA), Sarutul 1908 (coll. particulara, vezi Shanes 1989:fig.14), Medalion 1918-19 (MNAM, C.Pompidou) si bineinteles coloanele din atelier, executate din ipsos sugereaza antichitatea unor lucrari prin subiect, forma, si in special prin textura. Exista 2 stiluri in opera lui Brancusi, in maniera in care el percepea
materialele. Stilul care utilizeaza materiale slefuite, in care materialele
utilizate erau de o mare consistenta (metalul, marmora, lemnul de esenta
tare) si cel texturat, in care materialele utilizate nu au o structura
interna densa (calcarele, travertine, ipsosul, lemnul de esenta moale).
Conservarea texturii initiale - o cale pentru restaurarea spiritului operei Stilul texturat, utilizat in cazul Ansamblului de la Tg. Jiu a ridicat
unele probleme de restaurare, inca de la inceput. Astfel una din cavernele
naturale de pe fata de vest a Portii a fost inca din trecut astupata
cu mortar pentru a anula efectul “inestetic” al materialului.
Aceeasi problema a fost pusa de curand in cazul “ciobiturii”
de pe fatada de est. Din fotografii se poate observa ca defectul apare
inca din trecut (a se vedea Deac 1966: fig. 83), si nu a deranjat estetii
timp de 5 decenii. De asemenea trebuie sa fie acordata operei brancusiene de la Tg. Jiu
binemeritata odihna ce o confera timpul. Si modernismul are dreptul
sa imbatraneasca, sa se patineze, sa se erodeze, in ciclul devenirii.
Englezii au un termen foarte sugestiv pentru actiunea naturii asupra
unui obiect: “weathering” – vremuire. Aceasta vremuire
asupra materialului ii confera o prestanta a varstei, si mai ales atunci
cand artisul a reprodus actiunea naturii nu ne este permis sa intervenim.
In cimitirul din Montmartre Sarutul are o ciobitura care dateaza de
decenii. Nimeni nu a intervenit si nici nu a propus sa o astupe, nici
macar cu cele mai noi rasini frantuzesti ! Etica investigarii in vederea conservarii Portii si Scaunelor Studiul de istorie a artei, complementar fata de studiul ingineresc,
a demonstrat ca Poarta Sarutului este un obiect conceput din module,
al carui lintou, probabil gol la interior, este o structura ce impune
un plus de precautie in ceea ce priveste restaurarea si conservarea
sa. La Poarta Sarutului, datorita structurii modulare a lintoului, cu toata
chituirea efectuata si cu toata protectia acoperisului cu folie de plumb
asezata peste un strat de smoala, este posibil ca apa sa se fi infiltrat
in spatiul ce a ramas liber la interiorul sau, data fiind starea avansata
de degradare a foliei de plumb, care nu mai are un contact perimetral
perfect. Interiorul "lintoului - sarcofag", este accesibil numai prin capacul format din piese modulare care au fost chituite perimetral. Faptul ca capacul lintoului are o structura modulara nu este in masura sa faciliteze investigatia structurii de rezistenta interne, deoarece ramele capacelor modulare care depasesc fata lintoului au dimensiuni destul de reduse pentru a permite o ancorare perimetrala sigura, in vederea ridicarii lor. Se recomanda de aceea, ca orice investigatie efectuata in scopul determinarii starii de conservare a containerului lintoului sa speculeze structura modulara, si sa urmareasca o minima interventie prin largirea punctuala a spatiului unui rost intre elementele capacului pentru introducerea instrumentelor de masura si investigare (precum tubul unui endoscop). Principii ce stau la baza interventiei/ Conceptul de restaurare - Conservare Asa cum a sugerat si Paolo Pagnin, intr-un studiu recent referitor la restaurarea ansamblului de la Tirgu Jiu, filosofia restaurarii aplicate aici va fi cea a minimei interventii (Pagnin [nd.]: 42 ms.). Autenticitatea pieselor litice ale ansamblului depinde de urmatorii factori: autenticitatea materialelor, autenticitatea conceptiei si amplasarea originara a operelor; de aceea studiul prezent recomanda respectarea celor trei imperative prin strategia interventiei minime propuse. Astfel conceptul de conservare – restaurare adoptat la elaborarea prezentului proiect este cel al INTERVENTIEI MINIME si se bazeaza, suplimentar celor mai sus aratate, pe rezultatele investigatiilor preliminare, pe calculele matematice de evaluare a starii structurale si pe etica profesionala de abordare a acestui subiect. Strategia interventiei minime la ansamblul pieselor litice Masuri cu caracter de conservare Masuri cu caracter preventiv © 2003 Dragos Gheorghiu Intocmit |
|
|